DeBlogÎncă minor

De fapt, are un an şi vreo 2 zile. Anul trecut, pe 3 ianuarie apărea primul post pe blogul ăsta. Iniţial voiam să îl fac blog de spam în google cu titluri de melodii şi chestii de genul ăsta, după care s-au întâmplat nişte chestii în viaţa mea care m-au determinat să îl fac cât de cât personal.

Acum, după un an, am obţinut asta. Nu e nici bine, nici rău dar considerând faptul că n-am timp şi de multe ori nici chef să mă ocup, eu zic că e în regulă. La mulţi ani, şi să ne citim şi la anu’ pe vremea asta, poate mai fericiţi, mai împliniţi şi cu ceva mai puţine frustrări! Numai bine!

Adică bun am înţeles, n-avem căldură, facem grevă, vine reporteriţa cu microfonu şi cu un cameraman după ea. Dar de ce anume, atunci când n-au ştiri televiziunile simt nevoia să exploateze subiecte vechi şi de căcat?

Azi nişte reporteraşi filmau curtea şcolii. Nu ştiu dacă aveau vreo treabă cu asta, dar toţi cei care fumau prin curte s-au ascuns. Că cică nu dă bine să te vadă la televizor fumând… e trist că cineva încă le mai dă voie să facă ştiri de căcat, când nişte oameni se omoară sunt masacraţi în Gaza, da’ totuşi toate televiziunile dau ştiri despre rachetele care îi lovesc pe săracii jidani

Aştept cu interes materialul, care probabil o să fie la fel de obosit ca şi cel despre grevă

Bun, s-a terminat vacanţa. Din nou trezit la 6, din nou program monoton şi dileme cretine născute din prea mult timp liber. Cel puţin aşa sper, nu de alta dar blogul ăsta se baza la un moment dat pe ideile care îmi veneau în timp ce trebuia să fac cu totul şi cu totul altceva

Aşadar, să sperăm că o dată cu şcoala o să revină şi activitatea pe blog… cât de cât. Ca să nu îmi bat joc de proaspătul dobândit page rank măcar.

De azi Gogu mi-a dat Page Rank 4. Nu ştiu la ce mă ajută chestia asta atâta vreme cât nu am conţinut, dar ăsta nu e un aspect aşa de important.

Să trăiască!

Mă declar fan al cinematografiei româneşti. Şi nu neapărat pentru că nu stai să cauţi subtitrări ci pentru că e foarte bună. De fapt nu ştiu dacă e bună dar e cu totul altfel faţă de ce vezi de obicei. Fără pretenţii de efecte speciale, nu ştiu ce sonorizare sau chestii de genul, dar cu o poveste interesantă.

Am văzut azi Nuntă Mută, genul de film care te amuză cât de cât dar în spatele căruia se ascunde o poveste tristă. Mi-a plăcut la fel de mult ca şi California Dreaming deşi e mai scurt şi mai simplist. Foarte mişto. Muşt mai mişto decât tot ce am văzut în ultimele 3 luni. Recomand, mai ales că nu ţine decât vreo oră şi 20 de minute

Trailer:

De ce sunt oamenii suficient de cretini încât să danseze, să se agite şi să facă ca toate visele în jurul indienilor de la Unirii. Adică, pe lângă faptul că sunt de când lumea acolo şi că sunt suficient de penibili cântând peste CD şi cerând 50 RON pe nişte muzică auzită prin filme, cei care se adună în jurul lor simt nevoia sa fie la fel de penibili şi să dea din cur la -10ºC în timp ce ocupă trotuarul

M-am îndrăgostit de E51-ul lui Ammadeuss. De fapt de WiFi-ul lui. Merge stas sus la Spring în Unirea. Commentul ăsta e dat de pe el

De la o vreme scriu tâmpenii. Nu că n-aş avea idei dar în capul meu sunt foarte ocupat, chiar dacă ocupaţia mea nu se materializează [...] Citeste mai departe